Puteti posta creatii proprii prin intermediul comentariilor! La fiecare sfarsit de saptamana vom alege cea mai buna poezie pe care o vom posta in sectiunea''Poezia saptamanii'' si de asemenea creatorul va benefecia de o mica reclama pe pagina noastra de facebook. Enjoy!
Lumina interzisa
RăspundețiȘtergereMergand pe al meu drum
cu strazi intunecate,
lumina ta superba
ma bate in al meu spate
Nevrand sa fiu orbit
de ochi ti izbitori
purtandu te in minte
te simt ca un fior.
mergand orbit de raze
incerc sa te cuprind
ceva insa imi spune
ca am cuprins un vid
a continua imi spune
ca o fac in zadar
raman cu al tau nume
si amintirile mi dispar
iubesc doar o naluca
si o traire doar
visez la o naluca
esti tot ce am in dar.
am cunoscut doar riscul
lumina calda doar
si gandul mi e minuscul
mai pot spera ...macar?
trezindu ma n amiaza
te ntreb de vrei sa pot
spera la clipa n care
mai pot avea chiar TOT
vorbiindu ne intr una
din ce in ce mai des
putea vei fi acuma
Tu sufletul ales?
Două Ore
ȘtergereÎncă-o zi de neuitat,
Sufocat de gânduri rele,
Inima-mi este, iar goală,
După două ore grele.
Cerul negru îneacă lacrimi
Și afară e furtună,
Parcă e sufletul meu,
Ce de-o voce se îndrumă.
Deschide te rog, îmi spune,
Un glas al ploii, tremurând,
Înspre ușă mă îndrept
Fulgerat numai de-un gând.
La o oră așa târzie
Nu avea cine să bată,
Dar cum lumea este mică
Am deschis grăbit de-n-dată.
Ochii mi se umeziră
Îmbrățişat de-o haină rece,
Am trecut peste principii
Şi știam ca timpul trece.
Era ea,
Cea pe care o uitasem,
Două ore au trecut,
Iară eu mă şi schimbasem.
Dându-mi seama de-acest fapt,
Mă uit timid in ochii ei
Care roşii sunt de plâns
Şi rămân fără idei,
Iar apoi îi spun pe nume,
Cu o voce temătoare,
Îmi pare nespus de rău
Numai am nici o scăpare,
O să rămân întotdeauna
Nedumerit precum o carte,
Îmbolnăvit de-atâtea griji
O să-mi aştept cumplita moarte.
Atunci ea mă luă de mână
Parca-ar vrea să mă implore,
Hai s-o așteptăm noi doi,
Au trecut doar două ore...
În fiecare noapte...
ȘtergereDa... Ce rece e afară
Și in casă şi în inima-mi deschisă,
Căci de răni s-a desfăcut
Când trebuia să stea închisă.
Cum de e așa mereu,
Iarăşi plâng, lumina-i stinsă,
Sunt o umbră numai eu,
Ce ar vrea să fie-atinsă.
Picăturile în geam bat
Și pe față se preling,
În mintea mea eşti lângă mine
Și mă prefac că te-ating.
Tu mă mângâi şi îmi spui
Că totul va fi mai bine,
Eşti aici mereu pe veci,
Pentru noi și pentru mine.
Îndată te strâng la piept,
Simțind cum respiri ușor,
Apoi pe frunte mă săruți
Spunând cuvinte de amor.
Ploapele ți se apleacă
Și te guduri lângă mine,
Încet, încet cuprins de somn,
Adorm cu gândul doar la tine.
Așa îmi imaginez
Și mă alin cu o minciună
Și mă adâncesc mai mult,
Nu, nu pare o zi bună...
Război
ȘtergereSunt în prima linie a bătăliei
Singur în fața inamicului
Mă simt gol, descoperit
Trupul e sleit de puteri
Iar scutul e străpuns demult
De zeci de săgeți otrăvite
Și de plumb, de gloanțe mii
Adânc în carne împietrite
Provocând urlete necontenite
Izbânda nu se mai zărește
Dușmanul a înaintat
Și doar bălți de sânge închegat
Pot ști povestea adevărată
Respirația e greoaie
Frigul a pătruns în oase
În jur văd doar moarte neagră, groază
Trupuri de sabie curmate
Cu o ultimă putere
Strâng trei degete de la mâna dreaptă
Nu mai aud trâmbița
Ce anunță victoria adversarului.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDraga tata
ȘtergereDraga tata,ce-am facut?
De ma urasti atat de mult.
De tu maine,vei vorbi cu mine,
Soarele va rasari pentru mine.
De nepasator vei fi,inima mi-oi zdrobi.
Ma rog la Dumnezeu sa-ti dea iertare
Caci pruncul tau,numai poate sta-n picioare.
Te iubesc de mi-ai fi spus,
As fi cumparat si munti!
Tu maestru-n rautate,
De ce nu te poti preface?
In acte esti tatal meu,
Dar in suflet misel.
Un act nu te face tata,
Ci,doar un gest de iubire adevarata.
Mii de voci in capul meu,
Gandesc tot ce-i mai rau.
In mintea mea e dezastru,
Parca-s fi hiastru.
Rima nu lipsteste,
Dar iata iubirea ta paleste.
O simpla fata cu un vis,
Asta-i tot ce am de zis.
Tine minte tata drag,
Te-am iubit cu adevarat,
Dar chiar si asa nu uita,
Eu sunt fata Ta,
Te rog nu ma mai renega.
Nu vreau sa fac o prostie,
Dar la urmatoarea pornire
Voi disparea o data,
Cum si iubirea ta a plecat in data.
Florii la mormant sa nu-mi aduci,
Nici tarana sa nu-mi arunci
Nu te prefa intristat,
Stiim amandoi ca asta nu-i adevarat.
Parastase sa nu platesti,
Nu vreau cu mine bani sa chieltuiesti.
Tot ce-am vrut mai sfant,
A fost sa ma opresc din plans,
Dar iata aici un inger bland,
Ce s-a ridicat din mormant.
Bland?nu e asa,
Acum intunericul e de partea mea,
Domnul nu-mi va oferi iertarea.
Dar eu sper ca tu sa gasesti alinare.
Te privesc de sus indurerata
Si-ti soptesc in data:
-"Draga tata,nu am cuvinte,
M-ai distrus si-am ajuns in morminte,
Mii de lacrimi de la mine,
Si-un gol imens ce nu-mi face bine,
Dar spre mirarea mea,nici o lacrima din partea ta,
Pot sa zic ca ma asteptam,
Dar speram ca gheata sa topesti,
Si cu o simpla lacrima,sa ma inveselesti!"
Banii ...
ȘtergereCe te apasă om avut ?
De ce stai mâhnit și mut ?
Ziua ,noaptea strângii averi ,
Ca să ai puțin în ierni !
Și atunci tu ești pe grabă,
Ca să strângi banul grămadă ,
Banul e o loterie ,
Azi ai mâine nu se știe !
Cu averi și cu de toate ,
Tot de ele nu ai parte ,
De familie ce să zic ,
Că îi vezi nu-mai un pic !
Casa doar o vizitezi,
Stai puțin și iar oftezi,
Și pleci iar pe grabă mare,
Te întorci doar la culcare .
Pe cei dragi îi vezi pe fugă
Că n-ai timp să stai la vorbă,
Ei nu te-au văzut cu anii,
Tu oftezi că îți cheltui banii !
Dăle pace ce îți pasă !
Ție banul să îți iasă,
Să poți să-ți mai pui deoparte,
Că să ai puțin din toate .
Dar să știi că într-o zii,
Banii devin doar hârtii,
Eu nu îți zic cu răutate
Zilele îți sunt numărate,
Și le pierzi pe rând pe rând,
Și devii tot mai amărât.
Cu fiecare zi pierdută,
Îți mai câștigi o valută,
Îți cumperi banii cu anii ,
Dar anii nu-i poți cumpăra cu banii !!!😉😉
Tu
ȘtergereÎn adâncul gândurilor, cuvântul "tu" se pierde,
Poezia neexistă în umbrele tale nedeștepte.
Silueta ta se șterge într-o lume absentă,
Versuri nepronunțate, în taina inimii tăcute.
În ecoul amintirilor, numele tău dispare,
Cuvintele rămân nespuse, într-o poezie rare.
Poezia ta nu există în paginile vieții mele,
Versuri întrerupte, o melodie fără refren.
Prin zăpezile timpului, "tu" devii fără chip,
Poezia neîncepută, o poveste în derapaj.
Versurile se pierd în absența ta tăcută,
O poezie fără "tu", în tăcerea pustiului suflet.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
ȘtergereDoua lumi, o inima
RăspundețiȘtergerede Ț. MARINA
Stătea întinsă cu brațele-i lungi
Pe balustrada forjată,
Cu par de foc si adânc în rugi,
Şoptind o serenadă.
El îi cântă cu sunet de privighetoare
La fereastră-n colț
Şi nu s-ar fi oprit în veac, nici de-ar fi fost să moare
Sub merii fară soț.
Flori de nectar, albe ca roua-i cad
Pe părul roşcat, pafumat
Şi o mireasma dulce cu simțul fad
Graiul i l-a acordat.
Viori încep să se auda- celestul ei cor
Pe lângă zgomot de clopote,
Lăsând pe fată cu-al ei ascendent dor
Şi pe iubit în note-
De pe un portativ compus din vise
Pe care ca un creator îl zugrăvise...
Portativ creat pentru-a lui dragă muză
Ce cu lacrimile-n ochi şi pe obraji îl refuză,
Căci a lor iubire e separatoare,
Ea din stele şi el privighetoare...
Drama.
RăspundețiȘtergerevrei ca eu sa-ti fiu sotie
dar noi stam intr-o chirie
si ma simt ca-n puscarie
pentru ce sa-ti fiu sotie?
ce oferi si ce primesti
oferi sfaturi miselesti
la betivi te spovedesti
si cu bere te clatesti
iti ofer mancare calda
hainele curate-ti sunt
sexul este la comanda
cu penisul tau marunt.
Nici n-o vad si nici n-o simt
E acolo , stiu, presimt
ai primit si un consimt
da, hai, vreau s-o simt.
ce-am vazut la tine oare
banii tai din ajutoare?
sunt doar o muritoare
dar sunt binevoitoare.
educatia de mic
te transforma-n inamic
voi parinti ce-aveti copii
nu mergeti la episcopii.
cred c-acolo se educa
cum sa se reproduca.
buna ziua, multumesc
te rog, vreau sa traiesc
pot sa ma si pocaiesc
doar sa nu ma razboiesc.
cum cu cine? cu mine,
nervul sa ma determine
iubirea sa predomine
fericirea mea sa domine.
care-i fericirea ta?
o vezi pe fata mea?
fruntea spune din profil
ca iti place psihrofil.
0 grade ai in casa
te imbraci ca-ntr-o carcasa
multe haine pui pe tine
copilul se da pe patine
n-avem lemne, n-avem gaze
tu te vrei un kamikaze
stau la soare sa vad raze
vreau sa trec de-aceste faze.
vine vara cea vestita
sper sa nu fac vreo cistita
te-am rugat fiind rastita
c-o sa faci si tu prostita
si cu tine, si copil
fara automobil
merg la medic sa verific
vreau sa te valorific
boala sa o purific
nu vreau sa te sacrific.
tu barbat neghiob si prost
te rog,doar fa-ti un rost
ai copil, ma ai pe mine
are cin' sa te sustine
nu plange la usi straine
nu te face de rusine.
aveai aspiratii mari
nu, nu langa carciumari
nu vreau sa cred ca ne separi
dar 3 zile tu dispari
copilul de foame plange
malaiul s-a terminat
banii toti ii ai in sange
tuica te-a eliminat.
si-asa am ramas doar noi
eu si copilul goi
fara casa, fara masa
ma simt ne-nteleasa.
in rai nu cred c-ai ajuns
mereu ai stat ascuns
intre mese indeajuns
cutitul adanc l-am strapuns.
La fiecare noua lumina, un nou vis
RăspundețiȘtergereLa fiecare intuneric, un nou ins
Si preschimbat in ceva ce nu am inteles
In sinele meu alipit de sens
S-a pierdut in a-l vietii invers mers.
M-am nascut sfant si fara minte
Liber de cum, de ce si de morminte
De orice intreaba, cauta sau simte
Liber de cuvinte
Incarcat cu nimic
Pluteam in deriva, suflet mic
Tangaj intr-un ciudat algoritm.
Un simplu neofit
Nestingherit
Neincercat
Vesnic
Cu ochiul adormit.
Rondelul cititorilor
RăspundețiȘtergereÎn zugrăveala-nvechită,
El, searbăd; ea, cu ruje-aprinse,
Biserica de ei clădită
O ţin cu degete întinse.
Năluci din vechiul timp desprinse,
Ştiu viaţa lor că e sfârşită
În zugrăveala învechită,
El, searbăd; ea, cu ruje-aprinse.
Şi nu-şi blesteamă-a lor ursită…
Dar orice candeli când văd stinse,
Şi sfânta slujbă părăsită,
Ei plâng cu lacrimi neînvinse
În zugrăveala învechită.
EFEMER
RăspundețiȘtergereSi anii trec așa de repede acum,
Ne zboară timpul si parcă a rezum
Minutele-s ca porumbei pe cer,
Secundele dispar mai rău ca un zecer.
Nu mai e timp sa vezi ce e frumos...
Si aruncând din noi ce-i cu folos
Pierzând cu totul buna sa urmare,
Călcând pe viitor de parca n-avem stare.
Speranta pune semne intrebare:
E timp real sau sau urme de uitare?
Mama
RăspundețiȘtergereCel mai scumpnpe-acest pamint si-o persoana draga
E un im cu dulce grai
Ivse spune"mama"
Nopti si zile au trecut
Cum ar trece gindul
Mie mi te-ai daruit
Sa fiu om de-a rindu
Ce m-as face fara tine!?
Scumpa mea mamica
Tu esti raza luminoasa
Te iubesc scumpe parinte!
Pentru viata ta as da
Ani din tinerete
Sa fii tinara,frumoasa
Scumpa mea printesa!
Aceste timpuri
RăspundețiȘtergereM-au obosit aceste grele timpuri,
Și când vorbim așa, despre nimicuri,
Când dragostea devine ca o ură,
Și când aproapele orgolios te fură.
M-au obosit figurile-ngâmfate,
Și ochii triști sub zâmbetul malefic,
Când se trădează-o soră sau un frate,
Când sufletul se zbate-n întuneric.
M-am obosit că banul e mai mare,
Decât un suflet care mai răsuflă,
Care muncește sincer, veșnic n-are,
Și cel în avuție în pipet se umflă.
Când mamele plâng nopți și nu acasă,
Își poartă chipul trist în lumea mare,
Devine trup și suflet bărbătoasă,
Că nu vrea să se plângă că nu are.
Când tații plâng în suflet pe furiș,
De dorul celor timpuri ce-au trecut,
Când alerga cu-odraslele-n frunziș
Dorind să se întoarcă tot mai mult.
Când vorbele au devenit nimica,
M-am obosit s-ascult oamenii goi,
Când între ei întruna-și poartă pica,
De aici societate, răsare și război.
în cămara sufletului am inima ascunsă,
RăspundețiȘtergeresperiată ca ea a mai fost doar căprioara
înainte ca radiatorul mașini să-i spintece stomacul,
si eu
poți să-i citești in ochi speranța moartă
in ochi mei poți citi doar printre rânduri
nu cred că am inima moartă
doar că ea a simțit totul la o intensitate foarte mare
așa mare încât inima a inceput sa devina tot mai grea
mai grea decât o super gaură neagră
timpul si spațiul din jurul ei afectat de gravitația tot mai puternica sa deformat
si totul a luat-o razna mau rău decât în capul meu
timpul e foarte dezordonat acum si in inima se simt noi goluri
defapt nu e nici o inima , e cămara goala, in locul ei e singularitate
si eu
La malul Marii Nrgre,
RăspundețiȘtergereUnde valurile se sparg de mal,
Acolo se pisa un boschetar
Cu sticla de vodka în mana
Se holbează la una buna.
Iubirea pe omul nostru l-a cuprins
Iar acum o are pe tipa în vis.
Dar, de la mare eu am plecat,
Și nu mai știu ce s-a întâmplat
Cu al nostru boschetar pisat
Jurământ!
RăspundețiȘtergereNopțile de farmec...
Îmi sunt pline
Strălucesc în ochii Ei
Gândurile îmi zboară,
Parcă îmi sunt străine.
Și în noaptea...
Vin pe furiș,
Vin încet, încet
La fereastra casei tale...
Și flăcări ți-se
Aprind în piept
EU îți jur iubire
În tăcerea nopții,
Și te voi iubi...
Până-n ceasul morți.
După atac cerebral
RăspundețiȘtergereM-am trezit in alta viata, fara sa nțeleg de ce?
Am rămas un pic in urma , doar sa inteleg cum e.
Intre patru ziduri albe, oameni roiau in jur.
Auzeam încet, prin șoapte, "nu știm dacă va trai".
Am zâmbit in sinea mea si am luptat sa ma ridic
De ce crezi, tu oare, ca eu nu am drept de a trăi?
Am trecut prin încercări si chinuri, greu de a le retrai.
Dar acum le inteleg si sensul, mai usor de a trăi.
Iar acum el, tu si voi, nu ma mai priviți cu mila,
M-am născut din nou si incerc, sa i-au viata mai umilă.
Inteleg mai bine sensul, inteleg sa daruiesc,
O secundă, o vorba dulce si un zâmbet prețuiesc.
Tu credeai ca viata-i buna doar cand totul este roz?
Eu am invatat că-i buna doar atunci când are sens.
Tu esti trist ca nu ai bani si iubita te-a lăsat.
Eu zâmbesc ca am invatat, cum sa fac din nou un pas.
Ea a plâns ca nu o iubește suficient iubitul ei,
Eu zâmbesc ca am reusit, sa stâng pumnul din nou.
Tu te plângi că vrei vacanțe, o mașină si multi bani
Eu ma bucur, daca vad si o piatră într-un gard.
Voi plângeti ca-i vremea rea si e trafic infernal
Eu zâmbesc, ca am reusit, sa pot din nou respira.
Felicitari Ramona,creatia ta a fost aleasa pentru poezia saptamanii si va fi postata oficial in sectiunea .. Poezia saptamanii..
ȘtergereCulori
RăspundețiȘtergereRamuri de nuc, lacom îi mângâie geamul
Spice de grâu, ce le rod paraziții pe lanuri
Plouă, stropii bruni parcă mângâie ceața
Suplul indigo, cu săpun alb mângâie ața.
Tânărul verde, se usucă în toamnă, devine maro
Viață plăpândă, stropită-n alb-negru carou
Șamani în genunchi, se roagă la cer de-a strivi
Doar punctele negre, albe ori gri
Călărind pe-o rază înaltă
RăspundețiȘtergerePrin văzduhuri ne așteaptă
O enigmă de-nceput,
Un fior de nepătruns.
Și-am stat azi, și-am stat și mâine,
Și-am stat zile-ntregi popas
Așteptând lumina lunii
Să mă-ndemne de la pas.
Călăreț cu aripi frânte
Se prelinge-n drum de seară,
Și mă trece-un deal de munte
Pentru ultima și întâia oară.
Ce se vede-n larg?
Mi-e frică...
Întunericul mă strigă,
Mă țin bine de catarg.
Pierdută-n infint,
Îl văd în depărtare
Să m-arunc, să stau popit?
Uite-așa mă plimb în mare.
Stele cad ca lumina-n zare,
El mă caută cu disperare,
Îmi prinde mâna aținitită,
Și mă ia cu el spre soare.
Secunde ca un fulger
Un vârtej de amintiri
Încă nesimțite-n aer,
Nu văd rostul de fugiri.
Lacrimi cad, zâmbete vin,
Și se mișcă-n contra sens
Îl văd în cămașa lui de in,
Parcă are un dublu sens.
Călărețul se oprește-n mers,
Își dă masca jos și-ntreb
Oare el e cel ales?
El se stinge-n aer, pleacă
Dar eu încerc să-l opresc
Îmi arată drumul iară,
Iar sufletul eu mi-l golesc.
Mă trezesc în deal cu spaimă
Și mă uit ca să-l găsesc
Nu mai e, dar am o armă
Și acum știu să iubesc.
Privirea mi-o lipesc,
Către raza de neoprit
Ea mă strigă, nu gândesc,
Și m-arunc în infinit.
Foarte frumoasa.
Ștergerestrăzi uitate în timp
RăspundețiȘtergereorașul dispare, rutină,
troleul e plin, sufletul pustiu
ochii privesc, nu mai aștept.
merg înainte, urc, visul mă cheamă
se pare că strigă, un paznic bătrân
"-Nebunule, treci pe alt escalator"
Care e sensul!?
o să-mi ia mult timp,
E frig, chiar în brațele tale, e frig.
O lună singuratică pluteşte ca o barcă
RăspundețiȘtergereŞi inima cu mii de suferințe ȋmi ȋncarcă,
Ȋn liniştea acelei nopți uitate
Ȋn cer zburat-au gândiri ȋndurerate.
Iar clipa e dusă de apele line
Luceafărului lacrima mea s-o ȋnmane,
Ȋn umbra privirilor mândrilor fagi
Şi-n cinstea nădejdii şi a ochilor dragi.
Apar luminoasele stele aurii,
Presară lacul cu mii de făclii.
Ele fură dragostea fetei ca hoții
Pierzând-o toată ȋn visele nopții.
Codrul priveşte-n oglinda tăcută,
Tristețea mea tainică pare plăcută,
Plopii plâng aplecați peste lac,
Chemând din adâncuri pierdute speranțe ȋn veac.
Bate vânt între ruine azi,
RăspundețiȘtergereIar trandafirii, au murit între noroaie
Din roșul lor de altădată , sunt gunoaie
Zarea-i tristă și pustie azi ,între risipe
Și bate vânt între ruine ...
Eu azi , de unul singur, în pustiul lor
Stau în vânt, și îmi plâng pierdute clipe
Iar praful se înalță de la vânt, între risipe
Zarea-i tristă si pustie azi ...
Și bate vânt între ruine .
RăspundețiȘtergereDor de mamă
Pe un ram verdede nuc
Jalnic cântă un pui de cuc.
Are sufletul-ntristat
De el mama a uitat.
Refren:
Pui de cuc, tu nu mai-plânge
Inimioara nu ți-o frânge,
Că și-a mea mamă-i plecată
Într-o tară-ndepărtată.
Zboară, tu la mama mea,
Ca sărmană-i singurea,
Sa am de toate ea muncește
Ştiu nespus că mă iubește.
Refren:
Pui de cuc,tu nu mai plânge
Inimioara nu ți-o frânge,
Că și-a mea mama-i plecată
Într-o tară-ndepărtată,
Spune-ică în astă viață,
Nu-i că mama scump odor
Să am casă-ndestulată
Tot de mama mi-a fi dor.
Refren:
Pui de cuc,tu nu mai plânge
Inimioara nu ți-o frânge,
Ca și-a mea mamă-i plecată
Într-ofară-ndepărtată.
Baltag Corina
Dezamăgiri și cuvinte
RăspundețiȘtergereSpuse și nespuse
Dar toate din inima dăruite
De o săgeată au fost străpunse
Ușor pentru început
Dar dureros spre final
Am dat tot ce am avut
Pentru un răspuns fatal
Nervi și pumni aruncați
Pentru fraieri, ratați
Sa mi bag pula n toți și n toate
O sa iasă cu fatalitate
Politia și ambulanta
Pe strada gonesc
Punandu și speranta
Crezând ca vor salva sufletul ceresc
Eu bine în zadar
M am răzbunat din pur har
Înnebunesc pe zi ce trece
Și iadul o sa ma innece
Sunt conștient de tot
Dar nu ma mai interesează nimic
Am luat o iar în bot
Întru n joc academic
M am saturat sa sper ca un prost
Cu singura ta fără rost
Asa ca să curgă banii, drogurile și sângele
Sa ne injectam toți chimicale
O sa fie un adevărat haos
Ma voi distra pe cinste
Escat ca un șapte alunecos
Fără sa scot ceva cuvinte
Voi răni și voi distruge
Ca asa am fost și eu
Faptele o sa mi alunge
Foloasele muncite din greu
As avea multe de spus
Dar nu are niciun rost
O sa ma vedeți la apus
Cu un singur răspuns onest
Vor fi multe de suportat
Ca am fost tratat ca un ratat
Sunt un nebun în toată regula
Și o sa va sparg la toți mecla
Multi ați zis multe, puține ați facut
Eu tac și doar o sa ma apuc
Sa va omor pe toți
Ca sunteți doar o adunătură de idioți
Va iau neamurile n pula
Ca doar asta meritați
O sa ajungeți niște mutilați
Și o sa mi vedeți zâmbetul prin cagula
Nimeni și nimic nu ma mai poate opri
Totul a început
O sa fuga toți gaborii
Pentru ca paharul mi s a umplut
Ea o sa fie în dreapta mea
Doar atunci când își va da seama
Care i a fost greșeala
Și îmi va aduce mila
Pana atunci voi face multe
Mai ales lucruri abstracte
Armele vor ieși la iveală
Și o sa ma sugeti de pula
Îngerii vor începe sa cante
Întunericul ne va desparte
Tu ai fost îngerul meu, iar eu demonul tau
Dar m ai aruncat într-un hau
Asta m a durut...
Chiar dacă poate nu ai vrut
Vei vedea ce ai pierdut
Și nu vei mai avea nimic din tot ce ai avut
Mici detalii pe care nu le observi
Pana când nu ma vei privi
Poate atunci o sa realizezi ca eu mereu te voi iubi
Nu o mai dau în sentimente ca o pizda
Tot ce am în mine o sa arda
Voi izbucni în mii de flăcări
Și mulți dintre voi veți fi printre nori
Am sa închei prin câteva sfaturi
Nu va ma credeți vulturi
Învățați ce este respectul și stima
Pana nu va voi lua glanda
In dialog cu viata,
RăspundețiȘtergereAmurg... Liniste... Un zambet si o floare*....
Merg incet.. Si vad in zare...
O Stea cazatoare..
Dorinta.. In Suflet.. O intreb, si doare..
De ce mi ai oferit o floare?
.....
Aud o soapta linistitoare..
"mergi incet.. ajungi departe.. "
Nu stiu unde, dar ma intreb, si doare..
De ce tu, viata, esti apasatoare...
"Nu sunt eu... Sunt ganduri goale"
Dorinta in Suflet... Gri si mare
Offf tu viata.. Nimic... Nici macar culoare...
"Nu sunt gri... Sunt gandurile tale..
Dar vreau... Sa plec departe...
Fara tine.. Fara ganduri.. Fara nimic ce doare...
Sunt eu cu mine... Si merg.. Spre moarte
Si intreb viata... Poate...poate..
De unde pot sa culeg si eu Floare
" Mergi incet... Si tot ce doare... Las-o pe carare.."
Vreau si eu.... Dar peste tot doar flori cu spini... Si cu stropi de venin..
Si ma intreb.. Unde esti Tu oare... Cand am nevoie de o incurajare..
"Mergi incet.... Pana cand drumul lin apare."
Vreau si eu... Vreau... poate prea tare...
Oare reusesc sa culeg si eu o floare.. ?
Ma uit in sus si vad cum are...
Viata mea si raze de soare...
Si DA, am reusit..... Dupa rasarit...
Prea tarziu... Dar am reusit.. (sa gasesc o floare)
Tu esti fericit? Eu da, pt ca am trait!
Floare* =fericire
In dialog cu viata,
RăspundețiȘtergereAmurg... Liniste... Un zambet si o floare*....
Merg incet.. Si vad in zare...
O Stea cazatoare..
Dorinta.. In Suflet.. O intreb, si doare..
De ce mi ai oferit o floare?
.....
Aud o soapta linistitoare..
"mergi incet.. ajungi departe.. "
Nu stiu unde, dar ma intreb, si doare..
De ce tu, viata, esti apasatoare...
"Nu sunt eu... Sunt ganduri goale"
Dorinta in Suflet... Gri si mare
Offf tu viata.. Nimic... Nici macar culoare...
"Nu sunt gri... Sunt gandurile tale..
Dar vreau... Sa plec departe...
Fara tine.. Fara ganduri.. Fara nimic ce doare...
Sunt eu cu mine... Si merg.. Spre moarte
Si intreb viata... Poate...poate..
De unde pot sa culeg si eu Floare
" Mergi incet... Si tot ce doare... Las-o pe carare.."
Vreau si eu.... Dar peste tot doar flori cu spini... Si cu stropi de venin..
Si ma intreb.. Unde esti Tu oare... Cand am nevoie de o incurajare..
"Mergi incet.... Pana cand drumul lin apare."
Vreau si eu... Vreau... poate prea tare...
Oare reusesc sa culeg si eu o floare.. ?
Ma uit in sus si vad cum are...
Viata mea si raze de soare...
Si DA, am reusit..... Dupa rasarit...
Prea tarziu... Dar am reusit.. (sa gasesc o floare)
Tu esti fericit? Eu da, pt ca am trait!
Floare* =fericire
Iluzie ucigătoare a inimii mele,
RăspundețiȘtergerePe ființa mea ai imprimat stele,
Dar cu ce preț dacă mi-e scrisă
O viață cu fericirea interzisă?!
Sufletul plin de păcate te iubește,
Pe tine, metaforă plină de secrete.
Mi-e dat să-ți văd chipul doar în vis,
Se pare că destinul acolo te-a închis.
Pentru toate faptele mele am de plătit,
Iar iubirea noastră are doar de suferit.
Promite-mi doar că mă vei aștepta,
Și în apusul cerului ne vom revedea.
Felicitari Alexandra-Maria,creatia ta a fost aleasa pentru poezia saptamanii si va fi postata oficial in sectiunea .. Poezia saptamanii..
ȘtergereOdiseea unei gustări
RăspundețiȘtergereMă așez în fața oportunității
Și degust puțin curaj.
Îmi pun șervețelul în poală,
Închid ochii.
Mirosul de nou îmi gâdilă nasul...
Nu mă pot abține și gust din cunoaștere,
Are o textură oportunistă.
Mușc din entuziasmul bine gătit,
Îi mestec fiecare clipă
Iar aroma trăirilor se descompune lent ,
În gura mea.
O descopăr până la ultima bucată,
O privesc euforic,
O condimentez cu amintiri
Și savurez fiecare firmitură de bucurie.
Strigătul mut al gîndirii!
RăspundețiȘtergerePoate acum ,cînd gindul se mai zbate
Si cînd privirea incet începe a lacrima ,
Vom intelege ca nu stim cei asta claritate
Și intr-un minut întreaga viață sar schimba .
Privim trecutul aducînd regrete
În sufletul însîngerat,
Iar viitorul lipit pe un plan de pe perete
Arată atît de fain si de bogat .
O intrebare des apare
De ce nu mai trăim si in prezent ?
Creem in viitor o lume si se pare
Ca de întreaga viață suntem la curent .
Plini de iluzii mai uitam ca trece
Viața ce poate dispărea intr-un moment ,
Trăind în viitorul rece
Uitam adesea de prezent .
Uitam cum sa zîmbim ,cum sa iubim ,
Uitam de vise si plăcere ,
Si nici cei asta libertate nu mai stim
Trăim asa cum ni se cere .
Suntem prizonieri a propriului gind ,
Suntem adevărați doar in virtualitate ,
Vom deveni roboti adevărați curînd
Mie frica de asa realitate .
Poate acum ,cînd gindul se mai zbate
Si cînd privirea incet începe a lacrima ,
Vom intelege ca asa nu se mai poate
Si vom începe încet a ne schimba .
Pleacă lumea mea frumoasă...
RăspundețiȘtergerePentru bani, pleacă de-acasă,
Pleacă toți în țări străine,
Ca să fie mult mai bine!
Copilașii stînd, la poartă...
Lăcrimează și așteaptă,
Iar bunicii bătrînei,stau si ei...
- Bunicuțo nu-mi dau seama,
Cînd și cînd, cînd vine, Mama?
Bunicuța suspinînd, se întoarce ea rîzînd...
Să nu vadă în ochii ei,
Lăcrimează deobicei,
Cu un dor nebun de casă,
Ca să- avem ,pîine pe masă,
Prin străini și după bani...
Trec din viață ,ani și ani!
Țară dragă și săracă,
Lumea pleacă și iar pleacă,
Lacrimi multe și amare ...
Au copiii ,, Supărare,,
🇦🇩🇦🇩🇦🇩
Gânduri nocturne
RăspundețiȘtergereÎn intunericul profund o lacrima îngheta
Când steaua căzătoare încet se-ndeparta
Privind infinitul de nimic, care în fata mea se afla,
Mi am dat seama ca acesta doar pe mine ma avea.
Aș fi vrut să mă arunc în marea nesfârșită
Dar știam ca aici sa rămân eram eu nevoită
Mulți ani, sau puține zile ma așteptau
Ramaneam din nou pierdută în spațiu, unde planetele imi șopteau
Ce e viata
RăspundețiȘtergereViata e un fir de ata
Ce atarna in vazduh
Scrieti lectia de viata
Si invata sa o asculti
Ce e viata o secunta
Vremea
RăspundețiȘtergereVremea a venit si trece
Si eu parca sunt mai rece
Inima mi-sa racit
Sufletu sa ratacit
Un fior rece a venit
Eu stau inspre asfinti
Si un gand ma tot incearca
Ca o sa vina vremea calda
Vremea calda ar venit
Tot in jur ar inflori
Lumea toata ar zambi
Oamenii mai buni ar fi
Soarele ar rasari
Pasarile ar ciripi
Vreme rea nu ar mai fi
Ganduri bune ar veni
Tot raul sar prabusi
Vremea din sufletul meu
Il stie doar Dumnezeu
Multe tornade au fost
A intors lumea pe dos
Ai auzit-o cantand !
RăspundețiȘtergereDesigur
Da ,ai ascultat-o vreodata ?
Pai.....
Ea canta ca se simtea blocata
Nu stia cum sa scape
Muzica-i medicamentul sufletului
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereOmule feriga slaba
RăspundețiȘtergereUn te-indrepti cu atata graba
Ia macar drumul cel bun
Nu alerga ca un nebun
Viata nu-ti mai da o sansa
Iubeste, uita si iarta
Inima saraca stie
Cat orgoliu ai in tine
Iubeste-ti aproapele
Lasa-ti sentimentele
Iubeste nu te opri
Intr-o clipa poti muri
RăspundețiȘtergereO, și de ai fost doar o iluzie,
Doar o nălucă a fericirii,
Nu voi mai putea zbura alene,
Nu voi mai putea culege
Florile iubirii moarte.
Te rog, spune-mi, chiar și-n soaptă:
Este cântul meu cel mai frumos?
Printre miile de glasuri
Ce desfată-orice-ureche,
Vocea mea tremurătoare
Iți e tămăduitoare?
Mă ascund după un strigăt,
După lacrimi și plictis,
Cum de m-ai găsit acolo,
Prăbușită în abis?
Si am privit cum tu plecai
RăspundețiȘtergereLasand in urma ce iubeai
Opreste Doamne ceasul morti
Si adu-l pe tata inapoi
A-si da un an pentru o clipa
Intoarce timpul Doamne
O zi cu tata asi mai vrea
Nu cer o eternitate
Te-am vizitat si la mormant
Ti-am pus o lumanare
Si te-am rugat
Ca sa mai vi o zi si pe pamant
Oprește-te!
RăspundețiȘtergereOprește-te o clipă, privește-mă în ochi
Și spune-mi tu, iubite ce vraja te cuprinde
Oprește-te o clipă, cuprinde-mi inima
Și spune-mi tu, iubite ca sunt numai a ta!
Oprește-te o clipă și gusta-mi buzele
Privește-ma în oglindă, eu sunt speranța ta!
Oprește-te o clipă, șoptește-mi la ureche
Că simți, că eu voi fi al tău suflet pereche.
Oprește-te o clipă și lasă-te purtat
Pe ale vieții valuri, tu ești un împărat
Oprește-te o clipă, săruta-ma pe frunte
În seara asta vreau, iubirea sa ne cânte!
Frumos .👏👏
ȘtergereCum sa fii bogat mai nene
RăspundețiȘtergereCand pe fluturas ai semne
Nu tu sume cu zerouri
Nici afaceri cu lingouri
Cand de duci la nenea Sefu'
Sa muncesti iți piere chefu'
Ca el are bani cu carul
Pe cand tu tragi ca magarul.
Hai sa fim seriosi baiete
Nu ai fler,n-ai nici caiete..
Pe la scoala n-ai prea dat
Si viata te-a corectat.
Nici o teama,nu-i tarziu
Sa fii si tu bulangiu
Sa faci bani ca-n Himalaya
Sa-ti cante Salam maneaua.
Nu,glumesc,nu asta-i scopul
Ca ne ia pe toti potopul.
Si nu ne-a venit sorocul.
Cine dracu a vazut
Doar manele si barbut.
Romanasi bagati de seama
De tigani sa aveti teama
Doar ca n-au platit la stat
Niciodata,doar au luat.
Ce-aveti mai cu manelirea
Ca va-ntuneca privirea
Si uitati ca noi,ca neam
Ne tragem toti din Traian.
Ia mai bine va ganditi
Cat de bine am fi priviti
Fara hoti si prostitutie
Fara Dragnea si coruptie?!
Cand te-oi destepta Romane,
Sa n-ai doar un colt de paine
Sa trăiești si tu decent
Ca hoții din parlament
Nu-i nevoie ca sa furi
Si sa-ti iei injuraturi
Doar putina ambitie nene
Si la scoala fara lene.
Scoala-te si da de stire
Ca maneaua-i amintire
Ia viata in piept odata
Fii roman,fii mandru,tată!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereCumetri
RăspundețiȘtergereCe adulti,durere mare
Nasa mea nu ma mai are
Cand sa fac si eu un an
S-au certat nebunii grav.
Iar acum la sărbătoare
Avem Moșii din dotare
Ca ai mei au-nnebunit
Si pe nasi nu i-au prmit.
Ce ma fac eu fara nana
Cine-mi are grija,seama
Nașu' e un derbedeu
Ce va sta la fundul meu.
Sa nu ma fure golanii
Sa nu fie trista mami.
Haideți oameni buni ,ganditi
Eu sunt importantă-aici!
Nu va mai jucati cu focul
Ca pierdeti in viata rostul.
Cand nana m-a botezat
Lui Dumnezeu m-a "prezentat".
Mi a spus ca in viata asta
Nu ma va uita si basta.
Cum sa-mii las eu moțul meu
Pe mana oricui ,dar zau!
Eu sunt fata aranjata
Nu-mi las freza deranjata.
Nana m-a rugat acum
Sa va spun ca-i foc si fum!
Dar ca nimeni,niciodata
Sa nu-i ia parul la fata
Sub supravegherea ei,
Doar sa poata unchii mei.
Iar acum de incheiere
Sa mai bem si noi o bere.
Nanii vor sa-i vizitați
Si de toate sa uitați.
Nu stricati ceva frumos
Pentru un scandal drăcos.
Nana e mai rea de gura,la cearta n-are masura
Dar sa stiti ca-n viitor
Ma va ajuta cu spor
La scandaluri si prostii
Sa bag frica in copii.
Poate va mai razgandiți
Daca nu..sa fiți iubiti.
Cu drag,
Fetița moțată
De ce sunt trist ,atunci cand vine toamna?
RăspundețiȘtergereMa- ntreb timit ,privind spre orizont
Copacii goi raman ,si frunza pica
Covor de aur ,se-asterne peste tot.
Si obosit de-atatea ganduri grele
In prag de toamna ma opresc din drum,
Pe scara vietii-as mai urca o treapta
Dar forta n-am ,sa mai continui?cum?
Povara grea a anilor m-apasa
Si singur am ramas ,ca baba mea ...
Plecata- i pe un drum si nu mai vine
Of Doamne ...vreau sa fiu cu ea...
Autor Dana Stanciu
,,CE INSEAMNA PENTRU VOI IUBIREA?"
RăspundețiȘtergereCe-nseamna pentru voi iubirea?
O sarutare, o privire o ingrijorare?
Nopti asteptand sa-i revezi ochii ?
Nopti asteptand sa atingi buze?
Sau poate fi si neatinsa
Aceasta privire ,aceste buze ?
O iubire ce o simti dar nu o vezi
Sau care o vezi dar vrei s-o atingi
Un suflet ce cauta iubire
Sau buze ce asteapta un sarut ?
Urechi ce vor sa asculte cuvinte
Sau cuvinte ce vor sa fie rostite?
O atingere curata si pură
Sau o atingere jegoasă?
O minciuna dulce inlocuita
Cu amarul adevar , crezând
Amare buze atunci cand sincer
Si dulci is buzele ce mint
Ce-s uscate buzele neatinse
Si moi atunci cand doar tu le atingi
Tu cand privesti pe altcineva
Adu-ti aminte cum priveai
Acele buze neatinse
Cand asa tare ,le doreai
Presoara dragoste pe inima
Patrunde cel ce va fi sincer
Cel care nu vede doar buzele
Dar cel ce admira privirea
Autor:Cristina Bîrcă
Divortul ...
RăspundețiȘtergereCuvinte regrete si fapte
Le voi asterne pe toate
Cu lacrima de pe obraz
Aleg sa spun al meu necaz .
Nu plec nu ramin...
Sunt doar un pagin
De doruri nu mai vorbesc
Frumos linistit ,vreau sa traesc !
Dincolo de ranile mele..
Aproape de vise sub stele
La capatul acestui vis
Mai inca ceva de zis.
Sublim ,prea pur prea curat
De la viata ceva am invatat
Sa stiu sa iubesc si sa zbor
Acolo unde imi va fi mai usor .
Cu aripi zglobii prin furtuna
Cu suflet curat ca o luna .
Cu zimbet pe fața de inger
Ajung sa fiu cea care singer..
Ramin o frumoasa amintire
Nu mai pot fi numita iubire!
Dezgrop sentimente furate
Dezgrop ce ma doare in noapte
Adorm cu ramura in geam
Si crec ca esti tot ce mai am
Dar nu mai e loc de luptat
Si nu mai e timp de sperat.
Frunze au fost si sau ruinat
Cenusa e astazi potopul
Si uite ca sa stins focul ...
Abecedarele uitării
RăspundețiȘtergereStau ascunse în arhivele școlare,
Abecedarele uitării,desprinse dintr-un timp trecut,
Pagini îngălbenite legate pe cotoare de carte,
Scriu cu litere sculptate,din foi de aur întreținute de o minte sclipitoare,
Cu mințile iubitoare,de iubirea de carte,
Abecedarele prăfuite uitate sub catedre bătrâne,
Trecerea timpului înviate de școlari nepricepuți,
Școala a devenit un paradis al abecedarelor,citindu-l poți crede că ești mai deștept ca Dumnezeu,
Dar te-ai amăgit singur,crezând că, Dumnezeu știe numai abecedarul pe de rost.
Profesori începători citesc abecedarele, învață literele pe silabe și se dau academicieni.
Abecedarul a uitat să îl treacă pe Dumnezeu,drept autor,
Dumnezeu nu s-a supărat,dar a luat literele cu El și a fugit.
Poteci basarabene
RăspundețiȘtergerePe poteci basarabene umblu nestingherit,
Căzut ostași eroic la răscruci de drumuri,
Aștept împreunarea despărțită de fâșii de hotar,
Nu vreau o desființare de hotar ,vreau o îmbrățișare sentimentală,morală la sfârșit de final,
cu frați noștri de pururi sânge,
Plâng hotarele de uitare,scriind cu litere amare,
Scris cu litere de flori,cuvinte despărțite în a farmec dor.
Cu mâinile luptând pentru pământul,obținut cu sângele crud,
Pe podul de flori s-au scurs mii de lacrimi uitate,
Stau ascunse prin morminte,bravnicii eroi,luptat cu sânge în război,
Răsplătiți cu coroana de flori ,datoria cu litere de sânge în cimitire militare rămas demult în nepăsare ,degradate de trecerea timpului egoist.
Pierdut simțul patriotismului efemer,eroii noștrii, altarul sacru al luptei pentru țară.
Elogii imperfecte
RăspundețiȘtergereCând voi aduce elogii ție,
Voi crede că lumea e de piatră,
Îmi propag visele într-un moment de rebeliune,
Scăldate în ochii de venin,
Eterne fantezii de iubire,fărămițate,
într-o mie de cioburi de piatră,
Aduc ție frumoaso,
Mi-ai dat sărutări reci de dragoste infidelă,
Ecouri îmi vibrează lumina vieții și îmi așterne pe mâini, mângâierea ta fină și caldă.
Ființă iubitoare, te credeam credulă,dar nu ai făcut progrese suficiente de fidelitate,
Mă sprijineam pe părul tău ondulat și credeam că este un fotoliu confortabil.
Credeam că ești o stea căzătoare,dar te-ai înălțat mai sus de stele.
Când te îmbrățișăm, credeam că mi se rotește inima în jurul trupului tău,
Când mă uitam la tine, credeam că văd în bezna nopții, întunecat de ploaie de stele.
Când îți priveam ochii albaștrii, parcă visam marea lângă mine, cum mă răpește că un pește rătăcitor în largul mării.
Când te visam în brațele mele, mă simțeam că un rege încoronat cu coroana iubirii.
Un iubit vinovat de furtul iubirii, mă vei acuza,Iubito,când la procesul vieții, vei avea doi martori: luna și stelele.
Când, la marginea nopții, mă vei privi, îți voi da soarele în chip de înger salvator.
Când vei trece prin pericole, vei veghea, Iubito, asupra mea și îmi vei da mâna salvatoare.
Chipul tău de va fi chip de porumbel,îți voi da să transmiți mesajul iubirii pe întreg pământul.
Când îmi mângâiai fața, simțeam o adiere de vânt proaspătă, ce îmi atinge fața cu o blândețe calda.
Când ne vom despărți, voi forma un ocean de lacrimi și o batistă aruncată în larguri, scris cu litere de aur, numele tau.
Când nu ne vom revedea,voi plânge cu ploi de lacrimi fierbinți în nopți furtunoase sub o lună nebună.
Când ne vom revedea, parcă te aud vorbind în versuri, și cu glas moale îmi vei spune că vrei să facem cununa în cer.
Ia-ma si du-ma departe
RăspundețiȘtergereDesprinde-ma usor de lume
Sa scriem despre noi o carte
Titlul, sa fie, al tau nume.
Apoi sa ma inalt la cer
Sa ma agat din zbor naiva
Tu sa ma vrei, sa nu ma ai
Sa ma visezi mergand in rai.
Sa ma agat de-0 mica stea
Sa te privesc de sus timida
Sa-mi para bine c-am plecat
Sa-ti para rau ca m-ai lasat.
Am sa vars lacrimi de iubire
Tu sa le prinzi in palma ta
Sa le topesti in pumni cu mila
Si sa nu uiti c-am fost a ta.
Iar vesnic voi mai fi si dincolo
Sa-ti vin in plina noapte intr-un vis
Sa stam indragostiti iar impreuna
Sa-ti cant frumos incet cum te-am iubit.
În apropierea Paștelui, o mică contribuție personală 🔻
RăspundețiȘtergereDoamne !
Dă-mi în noblețea ta
Puterea de-a mă mai schimba.
Chiar și acum în ceasul de pe urmă
Nu mă lăsa fără de turmă.
Adună-mă în grupul Tău sfințit,
Chiar dacă n-am făcut ceva deosebit.
Chiar dacă faptele spun împotriva mea,
Iertare-mi cer din suflet, plângând la Crucea Ta.
Știu că vor veni curând cei ce te-au răstignit
Și voi nega că te-am văzut și te-am iubit.
Tu nu mă pedepsi și nu-mi da vină,
Chiar dacă Tu m-ai prevenit la Cină.
Cu ajutorul tău și rugăciunea mea
Voi știi și crede în învierea Ta !
Ca-n clipa grea ce pt. mine va sosi,
Să pot striga : Isuse, nu mă părăsi !
®️
Frumos!
ȘtergereIubirea noastră strălucea
RăspundețiȘtergereCa un soare-n viața mea
Tu natura, Eu pământul eram
Atâta de bine ne potriveam
Iar în câmpia vieții mele
Curgeau râuri de fericire
Păsările cântau doar iubire
Înfloreau orunde toate culorile
Focul iubiri ardea cu putere
Mi se topea inima de dor
Mi se topea și de iubire
Făceam jocul să pară prea ușor...
Îți atingeam părul mătăsos
Te sărutam pe buzele tale moi
Priveam la al tău chip frumos
Vorbeau inimile, nu noi
Aveai pielea așa de fină
Fină ca niște petale
Trupul tău, o formă divină
Parcă ai ieșit dintre romane.
După un timp ceva s-a schimbat
Iubirea-mi nu tea mai impresionat
Și te depărtai tot mai mult de mine
Nu știam că dragostea atâta ține...
Într-o zi ne-am despărțit
Inima mea de sticlă s-a zdrobit
Și am început să sufăr din iubire
Nimic nu-mi alină a mea durere.
Dar încă mai am cicatrici
Și mă tem să mai iubesc
Să nu ajung tot aici
Mă simt bătrân și mă vestejesc.
Nedor
RăspundețiȘtergereNu-ți fie dor de mine,
Lasă-ntunericul să ne cunune,
Mii de bucăți rupându-se
În ecouri surde de toamnă,
Drumul ăsta-i o povară
Şi dragostea noastră
E mândră şi laşă.
Tot ce mai simt
Îmi seacă sufletul,
E haos în mine
Şi aştept sfârşitul
Să mă cuprindă
În infinit.
Moarte!Iubirea dispare si curvele apar. / Moarte!Apelez la droguri, sunt pe moarte.../Moarte! Sa ma împărtășesc înainte de moarte./Moarte!Timpul nu i pierdut deci, vino moarte!/x2
RăspundețiȘtergereAm băut, m am sinucis si totusi am supraviețuit/Alerg spre moarte si o iau în brațe/Sunt al Ghenei singur suflet dezlănțuit/ Iubirea i moartă, n o las sa se agațe/
Mi am dezamăgit părinții, nu mai pot.../ MI am frânt inima din nou, ce idiot.../Moartea si demonii mă vor, ce complot.../Nici nu ascult de lume; e doar un zgomot.../
Moarte!Curvele apar si iubirea dispare./ Moarte!Paharele mă pun pe moarte.../Moarte!Sa ii uit pe oameni înainte de moarte./Moarte!Chicotesc când sunt iar pe moarte.
Va vorbește o persoană fericită ,
RăspundețiȘtergereDespre depresia ei, ironic nu?)
Cinci pahare de votcă, o sa ma simt bine!
Stiu ca adevarul va fi o rușine!
Voidul si paharele în mâinile mele,
Sentimentele se scurg ca basmele.
Să ne luăm "medicamentele" să rezolvăm tot!
Pentru omenire, am credința unui preot...
Iadul înghețat, am să îngheț...
Demonul gheții prin vorbe m-a inhățat,
Voidul morții în inimă, lumea m-a forțat,
Cu tristețe și moartea m-a amenințat.
Mi-a spus să-i dau inima și nu va mai face rău...
Iar acum fug de iubire, fiind sclavul său
Încă mai am speranțe că un nătărău...
Geniale versuri :D Continua sa scrii si te mai asteptam pe la noi cu noi creatii.
ȘtergereSunt singură-n pustiu
RăspundețiȘtergereStrig urletelor să se oprească,
Dar ele nu mă ascultă.
Mi-e frică de ceea ce se adâncește în suflet
E atât de greu să deții controlul într-un loc lipsit de norme.
Mi-e teamă că nu voi învinge
Și că voi ajunge în defensivă.
Vreau să scap, dar se insista într-un mod obsesiv ca să rămân.
E atât de pustiu și necunoscut,
E îngrădit cu amar, domnește teama...
Teama de a insufla realitatea,
Și tot ce pot să fac e să mă înec in propriile lacrimi.
4AM
RăspundețiȘtergereParadoxul societății:
Ești lăsat sa faci ce vrei
Atât timp cât faci ceea ce le place,
Și nu prea poți să ai idei
Ai face bine de ai tace.
Ne condamnăm la zile grele
Umiliți de propria conștiința,
E mai ușor să ne pierdem pe noi
Decât a lor recunoștință.
Fugim zadarnic după lauri
Uităm în timp de visul nostru
Încununați pierim in vag
Ce-am agonisit n-a fost al nostru.
Și e de plâns și e de jale
Că toată astă clipă scurtă
Am irosit-o plăcând lui altu’
Nici gând n-a fost cât e de scumpă.
Ajuns in ceasul inevitabil,
Făr’ de regret aș vrea să fiu
Să pot privi, să ridic capul
Știind c-am trăit eu, nu un cadavru.
ALTA VIATA
RăspundețiȘtergereSingur stau si plang si Inima-mi zburda goala si alba,
Fara pic de viata printre morminte,
Valseaza lent printre sicrie si asteapta sa auda un ‘te iubesc!’
Peste oras se lasa ceata si stiu ca este timpul sa te parasesc,
Dar te rog iubito nu ma uita!
Da iubito, stiu ca nu ma auzi, dar te rog sa ma iubesti!
Sunt plouat si rece-mi simt corpul si buzele-mi crapa de dorul unui sarut.
Te las neputincios de una singura.
Iubito, sa stii ca te iubesc!
Sangele curge ca un pahar de vin scapat pe masa
Si curge si se scurge si decurge
Iubito, ochii mi se-nchid. Ochii nu ma mai lasa sa privesc ceata care acopera cimitirul. Inima imi spune “pe alta viata!”
Iar eu neputincios intru in al meu somn vesnic. Te astept in viata de apoi!
Univers de praf
RăspundețiȘtergereUnivers de praf,
Un gol căzut,
Râvnit într-o singurătate toxică a stărilor de toamnă.
Trăirea asta nu e importantă.
E pierdere-a emoții pure,
Naiv de proastă
A unei ficțiuni - oraş
Nelocuit şi cald de rece.
Oceanul de singurătate...
Mai pierde astăzi o speranţ- a nopții simple.
Şi toamna asta se va pierde,
Și va rămâne tot uitătă,
O trecere de timp în nefiinţă.
Ah! Şi cât e de banal, deprinzător, prostesc...
O starea a naibii de-a spera in nesperanța ce-o trăieşti.
Purgatoriu
RăspundețiȘtergereMi ar lua sute de pagini.. Povestea noastră sa o scriu
Și mii de pagini, cât de frumoasa ești sa descriu
Lacrimi cad.. De culoare purpuriu
Prin Valea morții.. Între umbre ma simt viu
În cursa a arăta cine e mai notoriu..
Nu ne am dat seama ca suntem conduși de orgoliu..
În toamna aceasta rece,plutesc parca ridicat de troliu
Dar o dorința transdescenta ma trage în jos spre doliu.. A te revedea.. Măcar în purgatoriu
Dragoste străină
RăspundețiȘtergerePrivesc cum cu pași mici pleci.
Nu te opresc ,nu spun nimic …
Înghit ,tac și privesc
Căci ,
Nu vreau să-ți fiu un inamic .
E trist cum totul s-a schimbat ,
Cum privirea s-a răcit ,
Când tot ce noi am creat ,
Într-o secunda-i risipit .
Și-acum sufletul mi-e gol ,
Trist și plin de suferință.
Îmi sec durerea-n alcool
De ciudă că-ți juram credință .
Te priveam mereu senin ,
Am crezut că te cunosc ,
Dar azi văd doar un străin …
Chiar dacă-ncerc ,nu-l recunosc .
Si uite-așa s-a încheiat
O dragoste neconsumată .
Când tot ce-am întemeiat
E o poveste deprimantă.
Dragă vara
RăspundețiȘtergerede Bujor Artiom
Vino,vino dragă vară,
Eu cu drag te-am așteptat
Dimineața pâna-n seara
Pe afara am zburdat.
Eu mă uit cum vin spre ape,
Turmele de oi s-adape
Din pădure se aude
Glas de fluier ciobănesc.
Uneori vine și vântul
Care plimbă norii
Și precum un prinț,
Dă onoare ploii.
Uite fluturii cum zboară,
Precum un curcubeu
Soarele lucește,
Frumos și cald,mereu!
Iarna
RăspundețiȘtergereDe Bujor Adelina
Astă noapte gerul,
Mi-a bătut în geam
Nu lam auzit,
Căci atunci dormeam.
Mulți copii afară sunt
Cântă și colinde
Iar bunica lângă geam
Coace și placinte.
Iar in casa mea
Unde-i cald și bine,
Luminițe mii pe brad
În rochiță eu mă imbrac.
Iarna ninge și îngheață,
Vântul bate într-o parte
A sosit iarna cea rece
Cu ninsori si ger mereu.
Câmpul tot e învelit
Cu o plapumă de argint,
Si pe câmp e numai nea
Copii se joacă cu ea.
,, Te ador ,,
RăspundețiȘtergereSe prelinge lumina pe față
Și tresar mușchii fragezi , sub fard ,
Oferind prospețime și viață ,
Senzualelor buze ce ard .
Umbre fine , contrastul crează
În oglindă , al doilea profil ,
Când de-afară , coboară o rază
Peste chipul tău drag , de copil .
Printre gene pătrunde lumina ,
Limpezind ochii mari ce-i ador ,
Dilatând sub cornée , retina
Și pupilele-n mijlocul lor .
Îți ador frumusețea-n tăcere
Și în taină , femeie te-ador ,
Sub tributul ce viața mi-l cere ,
Când te simt,când te vreau,când mi-e dor
Te ador când apari în grădina
Înfloritului parc cu alei ,
Printre care te-arăți , Bellamina ,
Să te vadă mereu ochii mei .
Sebastian Efani
Sunt implicat intru totul
RăspundețiȘtergereSi ma zbat ca sa iau potul
Dar sufletul imi e macinat de ardoare
Si totusi viata a prins culoare.
Ma mint incontinuu ca e bine
Traiesc in negare de ceva vreme
Destinul vrea altceva de la mine
Sentimentele nu se vindeca cu creme.
Poate e trist,poate e sublim
Sa nu ne imbatam cu venin
Poate e interzis,poate e posibil
Doar noi stim cat e de sensibil
Invatam sa iubim in fiecare zi
Sau poate am uitat cum e
Si devenim cumva avizi
Sa simtim cat de tare arde
Atat de putin timp a trecut
Dar parca te cunosc de-o viata
Si totusi cine ar fi crezut
Ca ne vom spune totul fata in fata
Si cand apari tu schimbi o stare
Acel boboc devine floare
Nu vreau sa spun ca te iubesc
Dar e mai mult decat te indragesc
E mult de scris,de spus,de aratat
Avem multe de demonstrat
Important e ca timpul sa decida
Si dorintele noastre sa coincida
Glasul Tău
RăspundețiȘtergereO, cit îmi este dor de tine
Mă chinui zi si noapte eu
Se zguduie sufletul in mine
O, fără tine –I foarte greu
Oriunde nu m-as duce
In munți, in cer sau pe pământ
S-aude glasul tău cel duce
Mă cheamă gingaș , vin-o !
In timp ce tu nu-mi ești laturi
Iubirea mea tot creste-n zori
Iar inima-mi arde in flăcări
S-o stingi nu-ajung nici zece mari
Ofilire
RăspundețiȘtergereDe Mihaela Mușilă
Stăteam pe prispa casei, întins,
Privind copiii, jucându-se-n drum
Soarele devenea tot mai stins
Printre norii grei, de plumb ...
Și nu știu cum, dar am mai rămas
Să privesc zarea cum se ofilește,
Razele, căzând ca petalele unui mac,
Pe lacul boltei, de sticlă ce strălucește.
Și floarea largului se veștejea încet,
Lăsănd în spate, urma unui vis cosmic,
Rămânându-mi în față doar un cer absent,
Ce încă-mi reamintea de acel apus utopic.
Un apus pe care nu-l voi uita vreodată,
Și pe care-l voi regăsi mereu în fața prispei,
Ofilindu-și razele în orizont de fiecare dată
Renăscând ca floare într-un vis al clipei.
Noi...
RăspundețiȘtergereHai sa ne îndrăgostim,sa facem turul lumii de 2 ori,pentru ca prima oara nu ne-am lua ochii unu de pe cealaltă,sa luam mașina,taxiul,bicicleta,trotineta,scuterul,barca,infine nu ne pasa sa avansam sa fie tare pentru a ne scăpa din acest decor morbid care pute a melancolie și dacă sunt persoane cărora nu le convine dacă sunt persoane care nu cred și arunca în noi râsetele și privirile lor de păsări urate și monstruoase pai o sa le spunem sa se ducă dracu,o sa trăim de iubire și de prăjituri,o sa mergem în căutarea unicornilor doar pt ca e frumos .
Domnule..dacă Săruturile s-ar trimite prin scrisori ați citit scrisoarea mea cu buzele
Ce înseamnă ziua pt mine,ce înseamnă lumea pt mine as spune ca îs frumoase când ochii tai mi-ar spune
Suflete bune și frumoase,
RăspundețiȘtergereMă uitam la tencuiala căzută de pe pereții clădirilor, pe care le numim locuințe
Ironic cad pe gânduri holbându-mă la ele
Mă las purtată de inspirație
Câte dureri au simțit pereții acestor clădiri? Câte lacrimi adăpostesc?
De atâta suferință, se desprinde tencuiala, e trecută peste ea și anii si sufletele celor care erau în pragul de a pune punct
Și zâmbete, și țipete de neputință
Mă doare clipa în care realizez că e adevărat
Mă gândesc, câte generații vor mai suferi pentru sufletele care nu au puterea să-și ia viața, în mâini,
Târâș, și nu să o răscoleacă punându-i virgulă, chipurile pentru o toxicitate confundată cu iubirea
Să se trezească natura adormită, să ne vorbească
Să ude ploaia pământul, să înțelegem că suntem muritori
Să zboare corbii pe clădirea din fața mea și nimeni să nu creadă că prevestesc răul.
Să se facă fașă peste ochii mei
Să simtă viața ce vrea să spună sfârșitul la primul țipăt al unui nou născut,
Să plângem toți când ne aflăm neputințele
Să ne bucurăm că mai avem o șansă să ne trezim
Căci nu mult mai e până la sfârșitul lumii, de care oricum nu suntem scăpați.
Să ridicăm alte clădiri să spele mâhnirea locului în care zac amintiri negre
Ca un steag alb la corabia piraților.
În lumea mea de lupi
RăspundețiȘtergereÎn lumea mea de lupi, totul e sălbatic,
Natură sălbatică, peisaje dramatice,
De la păduri întunecate la munții înalți,
Cu aerul rece și zăpada care ne acoperă.
Suntem lupii albi, un pachet de lupi uniți,
Împreună suntem puternici și greu de învins,
Ne străduim să supraviețuim și să trăim liber,
Să ne jucăm și să alergăm fără griji pe câmpii.
În lumea mea de lupi, avem o codă de onoare,
Să ne respectăm unii pe alții și să fim mereu adevărați,
Să fim loiali până la capăt, să ne apărăm teritoriul,
Să ne iubim și să ne protejăm pachetul cu demnitate.
În lumea mea de lupi, învățăm să fim puternici,
Să ne luptăm pentru ceea ce este corect,
Să înfruntăm provocările și să ne îndeplinim visurile,
Să ne trăim viața cu pasiune și curaj.
Lumea mea de lupi este vie și puternică,
Un loc de frumusețe și de armonie,
Cu oameni și animale care trăiesc în pace și libertate,
Într-o lume în care nu există lacrimi și durere.
Așadar, în lumea mea de lupi, există un simț al unității,
De putere și curaj în fața necazurilor vieții,
Este locul în care visele noastre devin realitate,
Și unde suntem lupii albi, fericiți și liberi în eternitate.
Autor: Andrei Mocanu
radiocuibullupiloralbi.com
Pierdut de noi
RăspundețiȘtergereMă îmbatam tot timpul,
În al tau parfum
Parfum de țigară
Ce-mi pătrundea sufletul
Tremurându-mi corpul,
Cuprinzându-te în brațe
Îți spuneam în miez de noapte,
Că te iubesc nebunește...
Cândva,demult,
Îmi spuneai că mă iubești
Pierdut de noi,în fluxul apei
Rătăcind în mare,lăsându-mă înlăcrimata...
Timpul trece dar nu cu noi,
Purtându-te pe aripi de vânt
Pierdut de noi...
Totul s-a dus și am rămas pierduți,
Pierduti ca la început
Străini cu amintiri
Îmbatati cu parfum de țigară,
Pierdut de noi
SUFLET PIERDUT
RăspundețiȘtergerede Mihaela Ianculescu
Ce vrei iar, iubire stinsă,
Ce mi-ai ars ființa-n rug?
Mi-ai lăsat doar amintirea
Printre urmele de scrum...
Te-am respins de mii de ori
Până când n-a mai durut,
Însă locul gol din suflet
Nimeni nu l-a mai umplut!
Au zburat în iureș anii
Au fost ploi a fost și soare
Și mi-au presărat prin colțuri
Toate zâmbetele-amare!
Astăzi rar mai doare rana
Vâlvătăii din trecut;
Dar singurătatea plânge,
După sufletul pierdut...
Doamne mă îndrept spre Tine
Și Te-ntreb cu jale-n glas:
După-așa multă iubire
Cum, nimic, n-a mai rămas?
Nu vrei Tu să-mi dai alt suflet
Tot în viața de acum
Și să-mpărtășesc iubirea
Fără să o pierd pe drum?
Ce lecție neînvățată
Mi-e menit să-nvăț aici,
Vrei Tu, cupa suferinței,
De la mine să ridici??
Liniște
RăspundețiȘtergereAzi e secat în mine imensul lac mundan
În care-am înotat mereu în contrasens,
Dorind să-i duc pe alții cu mine la liman,
În universul meu oniric și intens.
Azi liniștea mă poartă pe sub soare;
Învăț să tac, să fiu și să ascult.
Trecutul oneros îl pierd în nonculoare,
Sărbătorindu-mi îndepărtarea de tumult.
Irina Anghel , 2023
As vrea sa fii soare arzator
RăspundețiȘtergereSa-mi scapi inima de dor.
Fii si cerul innorat
Ca sa uit ce ne-a legat.
Iar daca-mi vei fii lumina,
As uita cine-i de vina.
Dar tu alegi sa fii ploaie in loc,
Iar asta n-ajuta deloc.